Poezii pentru absolventi {ultimul sunet}

Cînd că au rămas clipe nenumărate pînă la ultimul sunet. Despărţirea va fi lungă şi dureroasă, în acel moment pășim conştineţi peste pragul acestui locaş cu gîndul că nu ne vom mai întoarce la anul la primul clopoţel. Nu pot fi descrise emoţiile sufleteşti care ne copleșesc, nu poate fi redat sentimentul care ne frige în piept şi cu toate că suntem mari înţelegem că ieşiți din ograda acestei şcoli, vom începe o altă viaţă departe de copilărie, departe de mîngîierea primilor învăţători, departe de îmbrăţişările călduroase ale colegilor. Plecăm înainte dar o lacrimă se prelinge în urmă chemîndu-ne să mai revenim.

Și totuși... Cît de dureroasa nu ar fi despărțirea... Trebuie să o facem frumos... Alegînd niște poezii pe care le-am pregătit aici...

Pe veci colegi

Viaţă grăbită eşti ca stropul cel de ploaie,
Ce ajngînd la noi cu lacrimi ne deseană
Care pătrunde în inimă şi greu ne taie
Dar clipele frumoase mul înseamnă .

Colegii mei iubiţi , prieteni totdeauna
Se rupe drumul iarăşi voi plecaţi
Noi suntem muguri dirigiinta ni-i cununa
Vă rog cununei noastre să vă închinaţi.

Prin note , încurajare noi zilele am păşit
Şi ne-aşteptam la şcoală dimineaţa
La fiecare-n viaţă cu dor ne-am oglindit
Păcat că zi ne ducem aşa e viaţa.

Rămînem amintiţi la lecţiile trecute ,
Colegii mei iubiţi de mine nu uitaţi
Se duc cum au fost şi începute
Doar că atunci de mine nu ştiaţi.

Şi pentru voi la Domnul cer putere
E cel mai scump cadou necheltuit
Puteţi s-aveţi o casă de avere
Dar locul ăsta este de unde am pornit.

Absolvent

 E clipa unor mari emoţii
Căci trebuie să ne despărţim,

Şi fiecare va urma alt drum în viaţă

Pe care singuri o să-l pietruim.

Viaţa se deschide-n faţa noastră.

Examene ne-aşteaptă, le-aşteptăm

Învăţăm să ne construim viitorul,

Dar şcoala noastră dragă n-o uităm.

"Ce minunată erai, şcoală!",

Vom spune poate într-o zi:

S-au dus orele de-odinioară,

S-au dus şi nu vor mai veni ...

Frumoase amintiri ne leagă

De colectivul ce-acum se desparte;

Împreună câte nu făceam noi!

Şi cât de uniţi eram în toate ...

Pentru năzbâtiile noastre-indispensabile

Iertare noi ne cerem, tuturor

Dar, - spunem cu puţină modestie, -

Făceam şi lucruri bune uneori.

Oftăm când ne gândim acum obvers

La vechea noastră generaţie;

Trec anii, insă vin speranţele,

Trec anii, şi rămân doar amintirile ..

                            de Leonard Sandor

Ultimul sunet

Ultimul sunet… Ultimul careu…
Azi absolvenţi sîntem şi noi…
E vesel, dar totodată e atît de greu,
Căci deacum ne despărţim de voi…

Împreună acelaşi drum noi am parcurs,
Un drum prin care multe am învăţat.
Şi acum privim în urmă – patru ani s-au scurs…
Cind?... Că nici nu i-am observat…

Au fost ani frumoşi de paradis,
Care nu se vor repeta niciodată.
Dar dacă nouă ne-ar fi permis,
I-am trăi din nou şi nu numai o dată.

Am avut şi lacrimi, am avut şi bucurii…
Un univers enigmatic am descoperit.
Şi printre lecţii, practici şi stagii
O viaţă de colegiu am trăit

Am avut şi soare, am avut şi nori,
Dar peste toate am trecut.
Alături de voi, scumpi profesori,
Planuri mari noi am făcut.

Astăzi cu toţii vă mulţumim
Şi pînă la pămînt ne închinăm,
Căci ne-aţi învăţat oameni să fim
Şi-n toate să ne descurcăm.

Vor mai trece ani de-a rîndul
Şi noi departe ne vom afla,
Dar să stiţi că noi cu gîndul
Aici, lîngă voi ne vom afla.

Azi încă o amintire se adună
În buchetul ce-l vom răscoli mereu –
E clopoţelul care sună...
E ultimul sunet... e ultimul careu...

Adio școală

Adio şcoală, parcă ieri
În clasa-ntâi păşit-am pragul.
Când au trecut atâtea primăveri
Şi când venita şi sfârşitul ?

Îmi pare rău scumpi profesori
Dac-am greşit eu uneori,
Vă cer iertare şi doresc
Să vă mai spun că vă iubesc.

Adio scumpi învăţători,
Vă mulţumesc de ce-aţi făcut
Şi vă mai zic de-atâtea ori,
Voi aţi făcut tot ce-aţi putut.

Adio scumpii mei colegi,
Vă-mbrăţişez şi vă iubesc,
Şi vă mai spun că ore-ntregi
De voi eu o să-mi amintesc.

O, scumpa mea, iubită şcoală,
Eu vrei nu vrei te părăsesc,
Îmi pare rău, fără-ndoială,
Adio şi mult te iubesc.

***

El modeleaza rabdator 

Mladite pentru viitor 

Traind in toti, prin daruire

Discret patrunde-n amintire!

***

Am avut şi soare, am avut şi nori,

Dar peste toate am trecut.

Alături de voi, scumpi profesori,

Planuri mari noi am făcut.

***
Astăzi cu toţii vă mulţumimâ

Şi pînă la pămînt ne închinăm,

Căci ne-aţi învăţat oameni să fim

Şi-n toate să ne descurcăm.

***
Vor mai trece ani de-a rîndul
Şi noi departe ne vom afla,
Dar să stiţi că noi cu gîndul
Aici, lîngă voi ne vom afla.

***
Azi încă o amintire se adună
În buchetul ce-l vom răscoli mereu –
E clopoţelul care sună...
E ultimul sunet... e ultimul careu...

***
Lăsaţi să curgă astăzi jalnic
Cu dor o lacrimă din noi
Am fost colegi , am fost o clasă
Prin bucurii şi prin nevoi.
Lăsaţi cuvîntu-n amintire
Să spună ceea ce-a trăit
Iertare , dragoste , iubire
Plecăm de unde am venit.

***
Ne duce drumul în uitare
Împodobit cu flori de crini
Am fost colegi , am tins spre zare
Rămînem iarăşi ca străini.
Trosnesc peltalele în braţe
Prin flori iertăm , ne despărţim
Prin flori se naşte o speranţă
Că poate iarăşi revenim.

***
Am scris „adio” greu pe tablă
Şi profesorului ne tînjesc
Păcat că pentru o foaie albă
Atîtea-n dor se aburesc.
La revedere dragă floare
La revedere scump pămînt
Plutim ca recile izvoare
Ca nişte stele spre pămînt.