poveste trista

El:Nu te mai iubesc.....am sa plec... Ea:Stii... El:(se intoarce)ce? Ea:Vreodata vei dori sa ma reintorci.....pe mine si trecutul nostru,dar eu nu voi mai dori...atunci tu vei intelege cum ma simt eu acuma in urma cuvintelor spuse de tine. El:Eu nu ma voi mai intoarce!?(a plecat) Au trecut 7 ani.....EL pe EA nu a uitat-o. El:(suna la usa) Un baietel:(a deschis)...Pe cine cautati? El:Baietele,aici traieste(numele ei)? Baietelul:Da.(o cheama)...Mama,a venit cineva la tine! Ea:(se apropie de usa)....Aaaa.......ati dorit ceva? El:?(zimbeste)...Ma scuzati ,am gresit nr. la usa..(pleaca) Ea:(l-a recunoscut)...Tu esti? El:(priveste in urma) Ea(si-a adus aminte de cuvintele pe care i le-a spus atunci)..Si ti nu credeai......cind ti-am spus atunci. El:(tace,zimbeste) Ea:Poate intri? El:Scuza-ma,dar trebuie sa plec. Ea:Bine,cum doresti.(a inchis usa) El:(s-a ridicat la ultimul etaj al blocului in care locuia ea,a scris ceva si a sarit...) Noutati: Aseara in blocul Nr_8 de la al 9-lea etaj a sarit un barbat in virsta de 25 de ani,l-a care a fost gasita o scrisoare. Textul scrisorii noi nu-l vom citi,fiindca ea are destinatar.La moment cautam persoana in cauza....careia i-a fost adresat mesajul din aceasta scrisoare. Politia:(suna la usa) Ea:(deschide)...Cu ce va pot ajuta? Politia:(i-a povestit ,i-a transmis scrisoarea .....si a plecat) Ea:(in soc)..A deschis scrisoarea .....citeste... Scumpo......iarta-ma....te-am iubit doar pe tine.....Tot ce ti-am spus cind am plecat ,nu era adevarat....Am aflat ca sunt bolnav.....SIDA....din cauza unei infuzie de singe......Nu am vrut sa te retin,iar acum,am dorirt sa vad cum traiesti si cum iti merge,iar cind am vazut ca viata ta decurge atit de bine.....Am inteles ca misiunea mea sa te fac fericita ...a reusit si am considerat ca aici nu mai am ce cauta .Te iubesc!.....Adio. P.S fii fericita. Ea:(pe obraji ii curgeau lacrimile) Fiul:Mama,de ce plingi...ce s-a intimplat? Ea:Nimic,fiule,pur si simplu o scrisoare de la TATA,ne-a scris ca ne iubeste.... Fiul:Dar cind se va intoarce? Ea:Nu se va intoarce niciodata,acum e departe si se odihneste. Fiul:Lasa-l atunci sa se odihneasca in liniste,iar noi aici ne vom descurca(zimbeste) Ea:(zimbind l-a imbratisat).....Da,asa este,fiule! Invatati-va sa va destainuiti sentimentele celor pe care ii iubiti in pofida faptului ce s-ar intimpla cu voi.....Nu luati decizii in clipe nepotrivite.....Pentru jumatate voastra,important este ca jumatatea ei sa-i fie alaturi indiferent de ce se intimpla,dor sa-i fiti alaturi.....Iubiti,iertati,aveti incredere unul in celalalt ,pretuiti si .... nu faceti ca persoanele dragi sa sufere din cauza voastra!

Poveste de dragoste pina la lacrimi

Pentru cei care au iubit macar o data in viata. si au suferit inzecit pentru bucatica de bucurie gustata. pentru cei care au "mancat" pelin pentru o gurita de "ambrosie". pune un blues in surdina si citeste povestea asta. o sa iti placa.

Ce-a mai trista poveste de dragoste...

Aceasta poveste merita sa fie citita pina la sfirsit)

Poveste de dragoste pina la lacrimi

Totul a inceput dintr-o simpla intamplare... Nu si-ar fi inchipuit ca vor ajunge sa fie vreodata impreuna... Dar s-a intamplat... Se cunosteau de cativa ani... Fara sa fie intre ei ceva mai mult decat amicitie... Poate ca a durat destul de mult pana ca ei sa-si dea seama ca se iubesc... Din ziua in care s-au hotarat sa fie impreuna... Nu a mai existat zi sa nu se vada... Era asa de frumos...armonie...dragoste Credeau ca nimeni si nimic nu le-ar strica fericirea... Pacat ca exista lumea rea si invidioasa... Multe intrigi...vorbe de tot felul...rautati.... Ii faceau sa se certe din ce in ce mai des... Din focul ce ardea in sufletele lor.... Incet incet la fiecare cearta ramanea o urma de cenusa... Zilele...parce treceau mai greu... Se vedeau din ce in ce mai rar... Certurile continuau... In schimb dragostea ramasese la fel... Ea ar fi facut orice pentru a inceta aceasta pasa proasta a relatiei...si s-a hotarat...sa vorbeasca cu el... -Iubitule... Ce va mai ramane din dragostea noastra.. Daca la fiecare pas exista o scanteie?... Te rog spune-mi ca inca ma iubesti... Si niciodata nu o sa pleci de langa mine... Orice s-ar intampla.... Cu fiecare vorba el o ranea mai mult... Simtea ca nu o mai iubeste ca la inceput... Ceva se intamplase... Si atunci ea a hotarat sa puna capat relatiei... I-a trimis un mesaj...scris printre lacrimi... "Cu sufletul ranit...inima sfasiata...lumea se naruie peste mine... Nu pot sa inteleg cum s-a ajuns pana aici...ne iubeam atat de mult... De la ce a pornit totul? Mai bine punem capat aici decat sa mai suferim in continuare... Te iubesc si nu o sa te pot uita
niciodata... Si daca voi fi nevoita sa mor... Voi lua cu mine in mormant dragostea ce ti-o port... Si daca intr-o zi vei vrea sa-ti amintesti de mine, cauta-ma. ADIO!!!" Dupa acest mesaj dureros... Astepta un raspuns din partea lui...oricare ar fi fost... Se facuse deja 3 dimineata... Nu primise nici un raspuns... Isi pune capul pe perna si incearca sa doarma... De dimineata se trezeste si se uita direct la telefon.... Insa nu avea nici un raspuns... Totul ii parea confuz... De fapt el oare chiar asta vroia? Zilele treceau...ea nu mai manca nu mai vorbea cu nimeni... In una din zile....a vrut sa iasa... In parcul unde se vedau ei zi de zi In speranta ca poate il va intalni Asa a si fost....el statea pe banca lor ....S-a dus spre el...l-a
strans in brate...l-a sarutat... Dar el vazandu-si prietenii...a impins-o si a plecat cu ei... Ea a ramas pe jos si plangand Si-a jurat ca n-o sa-l mai caute niciodata... Pe drum...trece pe langa un lac... Unde si-au jurat iubire prima data....statea pe un pod... Plangea isi amintea tot ce-a fost frumos... A aruncat simbolul dragostei lor...verigheta, Apoi...simtind din nou indiferenta lui... Si-a dat seama ca viata fara el nu mai are rost... Si s- a aruncat in gol de pe pod... Luandu-si viata... Poate intamplarea a facut ca el sa fie in apropiere Si sa o vada....a sarit dupa ea.... Dar nu a mai gasit-o...lacul era foarte adanc... A iesit a fugit dupa ajutor....dar a fost in zadar... Cand au scos-o era deja moarta... Era trist....a luat-o in brate...a
urlat spre cer "Te Iubesc!!!!!! de ce ai facut asta??" S-a facut seara....ea statea in sicriu... Imbracata intr-o rochie de mireasa superba... El era imbracat in ginere... Statea aplecat peste sicriul fetei sarutand-o pe frunte Si soptindu-i la ureche... Cat de mult o iubeste Si cat de rau ii pare ca a
ascultat de prietenii lui... "Doamne!!! ce-a fost in capul meu De ce nu mi-am ascultat inima iubito...? De ce a trebuit sa ascult de altii...?? De ce Doamne....a trebui sa se intample o tragedie Ca sa-mi dau seama de ce am pierdut...? Era tot ce aveam mai drag pe lume... Era sufletul meu, bucuria mea!!! Ce e viata mea fara tine?....NIMIC...." La inmormantare....cel mai greu moment... Toata lumea plangea....totul era o drama.... El era...pierdut...absent... Nu vorbea....nu facea nici un gest.... Decat plangea si se uita in gol... Toti.... Au plecat, el a cerut sa mai ramana un pic acolo langa mormant.... A scris pe copacul de langa mormant: "Vom fi din nou impreuna....te iubesc..." Atunci a scos un cutit... Si l-a infipt drept
in inima.... Sangele curgea siroaie... Ultimele sale cuvinte fiind... "N-am stiut sa te pretuiesc cand te-am avut langa mine" O alta drama moartea baiatului... La doar o zi dupa inmormantarea fetei... Familia baiatului a cerut insistent Ca el sa fie imormantat langa ea... Asa a si fost... Dupa 1
an... Cele doua familii se intalnesc Pentru a face parastasul celor doi... Vorbele erau de prisos....dar un singur sfat au dat: "Incercati sa apreciati pe cineva cand il aveti alaturi.... Caci dupa aceea este aproape imposibil.... Sa mai recuperati clipele pierdute...

poveste trista

Era odata o fata oarba... si s-a izolat de toti si toate... nu vroia sa stea cu ea decat prietenul ei. Tot ce-mi doresc mai mult e sa pot vedea lumea din jurul meu, spunea ea... -Vrei sa te casatoresti cu mine? i-a propus intr-o zi baiatul... -Nu ma voi casatori daca nu pot vedea... ...La ceva timp, pt fata a aparut o pereche de ochi donati... a putut vedea si in momentul cand s-a uitat la prietenul ei a vazut ca si el este orb... -"Nu ma pot casatori cu un orb"... a spus fata si s-a intors sa plece... Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit : "sa ai grija de ochii mei te rog" ...

Direct din viata

SCRIS DE UN BĂIAT.... Ele dorm în tricourile noastre şi ...arată în ele atît de haios. Ele adoră cînd sunt sărutate fără cuvinte de prisos. Ele se pregătesc cîte 2 ore, pentru ca într-un sfîrşit să ne spună: "Vezi, cît de repede am reuşit?..." Le place cînd le ajutăm să încalţe pantofii pe care şi i-au cumpărat special pentru a fi cît mai înalte alături de noi... Ele nu ştiu să se bată, dar mereu se simt în siguranţă lîngă noi. Ele ne întreabă pe noi, ce culoare să-şi aleagă pentru oja de unghii. Ele pot să adoarmă în timp ce le facem masajul promis demult. Ele adoră cînd sînt mîngîiate....Ele cu cea mai bună dispoziţie ne poartă prin magazine, conştientizînd bine faptul că asta-i un chin. Ele sînt cele mai fericite cînd le luăm în braţe, deşi de fiecare dată se împotrivesc şi spun: "Lasă-mă jos, sunt grea!". Ele strigă, şi sunt foarte iritate dacă noi îndrăznim să păstrăm tăcerea.(Scandalagiile noastre)) ). Rămîn impresionate cînd le cumpărăm lenjerie... Ele ţin minte cînd va fi ce-a de-a 147-a întîlnire a noastră. Ele mereu vor ca noi să ne reîntoarcem după primele 5 minute ale cerţii, dar niciodată nu recunosc asta. Ele de fiecare dată umblă în telefoanele noastre şi întreabă foarte bănuitor: "Cine-i asta?"... Ele mereu aşteaptă SMS-ul nostru de noapte bună. Ele preţuiesc foarte mult cînd noi facem ordine în casă, spălăm vesela şi pregătim cina. Ele de fiecare dată aşteaptă ajutorul nostru. Ele pleacă în club cu prietenele pentru ca noi să ne facem griji şi să le telefonăm la fiecare 10 minute. Le place cafeaua în pat şi duşul în doi... Ele spun TOTUL despre noi prietenelor! Ele se ghemuiesc lîngă noi şi închid ochii cînd privesc un film horror. Ele fac baie numai cu spumă. Ele dau muzica la volum maxim şi aleargă prin casă în tricou şi chiloţi, scuturîndu-şi părul, sar şi cîntă la pieptene, cînd nu le vede nimeni. Ele nu pot trăi fără de uscătorul de păr şi placa de îndreptat părul. Ele ştiu că noi fără dînsele nu sîntem noi. Ele sînt Ele... Mulţumim lor!...

Minciuni... Minciuni... In cuplu

Iubirea este o relatie bazata pe adevar, pe sinceritate. Orice minciuna intre doi parteneri de cuplu provoaca o suferinta greu de indurat pentru unii.

Minciuna distruge temelia relatiei, invenineaza iubirea dintre cei doi. Asa ca nu ascunde nimic fata de partenerul tau, fiindca adevarul intotdeauna iese la suprafata.

In relatia de cuplu in care s-a investit multa iubire, cel mintit va suferi o mare deceptie din cauza nivelului mare de incredere acordat partenerului, simtindu-se astfel tradat.

Este necesar a minti?

Unii spun ca a minti este necesar. Necesar pentru cine, pentru cel care minte sau pentru cel mintit? Intr-o relatie, a spune adevarul poate sa nu fie ceea ce partenerul isi doreste, desi afirma acest lucru. Ne place sa fim mintiti frumos, ne place sa cream scenarii pentru a ne sustine minciuna. Dar orice scenariu, oricat de frumos ar imbraca minciuna, va fi tot un scenariu fals avand ca esenta un neadevar.

Poveste cu final trist

Fata : Mi-e frică , mergi mai încet ! Băiatul : Nu,mă distrez aşa bine. Fata : Te rog,opreşte-te! Băiatul : Dar mai întâi îmbărţişază-mă .. Fata îl îmbrăţişază. Băiatul : Spune-mi că mă iubeşti ! Fata : Te iubesc,poţi să încetineşti acum ? Băiatu : Poţi să iei casca mea şi să ţi-o pui tu ? Fata îşi pune casca.. Ştirile de a doua zi : A avut loc un accident de motocicletă. Erau două persoane pe motocicletă în momentul impactului. Vehiculul nu mai avea control şi s-a lovit de o clădire. Doar una din cele 2 persoane a murit. Ce s-a întâmplat defapt : La jumătatea drumului băiatul şi-a dat seama că nu îi funcţionau frânele ,dar nu a vrut să o sperie pe fată . Aşa că a rugat-o să îl îmbrăţişeze pentru ultima oară,şi să îi spună că îl iubeşte.A rugat-o să îşi pună casca lui în caz că dacă avea loc un accident,să supravieţuiască chiar dacă asta însemna să moară el...

Într-o zi, m-am sculat dis-de-dimineaţă ca să văd răsăritul soarelui. Ah, frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu este mai presus de orice descriere! În timp ce priveam, L-am lăudat pe Dumnezeu pentru lucrul său minunat; şi cum stăteam acolo, am simţit lângă mine prezenţa Lui.

El m-a întrebat: „Mă iubeşti?”

I-am răspuns: „Desigur, Doamne! Tu eşti Dumnezeul şi Mântuitorul meu!”

Atunci El întrebă: „Dacă ai fi handicapat fizic, M-ai mai iubi?” Am rămas perplex. Mi-am privit mâinile, picioarele şi tot restul corpului şi m-am întrebat câte lucruri n-aş fi în stare să le fac, lucruri pe care le primisem în dar. Şi am răspuns: „Ar fi mai greu, Doamne, dar tot Te-aş iubi.”

Atunci Domnul spuse: „Dacă ai fi orb, ai mai iubi creaţia Mea şi pe Mine?”

Cum să iubesc ceva fără să-l pot vedea? Atunci m-am gândit la toţi oamenii orbi din lume şi că, totuşi, mulţi dintre ei Îl iubesc pe Dumnezeu şi creaţia Sa. Aşa că am răspuns: „Mi-este greu să mă gândesc la asta, dar tot te-aş iubi.”

Atunci Domnul mă întrebă iar: „Dacă ai fi surd, ai mai asculta cuvântul Meu?”

Cum să ascult ceva, fiind surd? Apoi am înţeles. Ascultarea cuvântului lui Dumnezeu nu se face doar cu ajutorul urechilor, ci mai ales cu inima. Am răspuns: „Mi-ar fi foarte greu, dar, totuşi, aş asculta cuvântul Tău.”

Dumnezeu, atunci, întrebă: „Dacă ai fi mut, ai mai lăuda Numele Meu?”

Cum să înalţ laude fără de voce? Apoi mi-am dat seama: Dumnezeu vrea ca noi să-I cântăm din inimile şi sufletele noastre. Nu contează cum sună.

Şi a lăuda pe Dumnezeu nu înseamnă totdeauna a cânta; căci atunci când suntem prigoniţi, lăudăm pe Dumnezeu prin cuvintele noastre de mulţumire. Am răspuns, deci: „Deşi n-aş putea fizic să cânt, totuşi aş lăuda Numele Tău.”

Şi Domnul mă întrebă: „Mă iubeşti cu adevărat?”

Cu curaj şi cu deplină convingere, am răspuns cu toată fiinţa: „Da, Doamne! Te iubesc pentru că tu eşti singurul şi adevăratul Dumnezeu!”

Crezusem că am răspuns bine, dar Dumnezeu întrebă: „Atunci, de ce păcătuieşti?”

„Pentru că nu sunt decât un om. Nu sunt perfect!”

„Atunci de ce în timp de pace tu rătăceşti aiurea? De ce doar la vreme de necaz iei rugăciunea în serios?”

Nici un răspuns. Doar lacrimi.

Domnul continuă: „De ce cânţi numai când eşti cu prietenii? De ce mă cauţi numai la vremea rugăciunii? De ce ceri lucruri atât de egoist? De ce ceri cu atâta necredinţă?”

Lacrimile continuau să cadă pe obraji.

„De ce te ruşinezi de Mine? De ce nu propovăduieşti? De ce, la vreme de necaz, te plângi la alţii, în timp ce Eu Îmi ofer umărul să plângi pe el? De ce cauţi scuze atunci când îţi ofer ocazia să slujeşti în Numele Meu?”

Am încercat să răspund, dar nu era nimic de răspuns.

„Eşti binecuvântat cu viaţă. Te-am zidit nu pentru a arunca acest dar. Te-am binecuvântat cu talantul de a-Mi sluji, dar tu continui să-mi întorci spatele. Ţi-am dezvăluit cuvântul meu, dar nu te-ai înţelepţit. Ţi-am arătat binecuvântările Mele, dar ochii tăi erau îndreptaţi în altă parte. Am trimis slugi la tine, dar ai stat nepăsător în vreme ce ei erau aruncaţi afară. Ţi-am auzit rugăciunile şi am răspuns la toate. Mă iubeşti tu cu adevărat?”

N-am putut să răspund. Cum aş fi putut? Eram incredibil de ruşinat. Nu aveam nici o scuză. Ce puteam să zic la toate acestea? Când inima îmi bătea să-mi spargă pieptul şi lacrimile începeau să şiruiască, am zis: „Te rog, Doamne, iartă-mă. Nu sunt vrednic să fiu fiul tău.”

Domnul răspunsese: „Iată mila Mea, copile”.

Am întrebat: „De ce continui să mă ierţi, de ce mă iubeşti atât?”

Domnul răspunsese: „Pentru că eşti făptura mâinilor Mele. Tu eşti copilul Meu. Nu te voi părăsi niciodată. Când plângi, Eu plâng cu tine. Când salţi de bucurie, Eu râd cu tine. Când eşti jos, Eu te încurajez. Când eşti obosit, Eu te port. Voi fi cu tine până la sfârşitul zilelor şi te voi iubi de-a pururi.”

Niciodată n-am plâns aşa. Cum am putu să fiu atât de rece? Cum am putut să-L rănesc pe Dumnezeu atât de mult?

L-am întrebat pe Dumnezeu: „Cât de mult mă iubeşti?”

Atunci Domnul îşi întinse braţele, şi i-am văzut palmele străpunse de piroane. Am căzut la picioarele Lui Hristos, Mântuitorul meu, şi, pentru prima oară m-am rugat cu adevărat.